The Substance & A different Man: Nu poți fugi de cine ești cu adevărat

        Imposibilitatea de a fugi de cine suntem cu adevărat este o temă universală care transcende genurile artistice și formele de expresie. Fie că este vorba despre transformări fizice, adoptarea unei noi identități sau ascunderea adevărului într-un portret, aceste încercări sunt inutile pe termen lung. În cele din urmă, ceea ce suntem cu adevărat va ieși la suprafață, forțându-ne să ne confruntăm cu noi înșine. Filmele The Substance, A Different Man și romanul Portretul lui Dorian Gray ne amintesc că acceptarea propriei identități este singura cale spre autenticitate și pace interioară. 

„The Substance” – Iluzia transformării și consecințele ei

             Filmul „The Substance” (2024), regizat de Coralie Fargeat, pornește de la ideea unei substanțe care promite transformarea corpului și a personalității, o soluție miraculoasă pentru cei ce doresc să fugă de propriile defecte. Personajul principal al filmului își pune speranțele în această transformare fizică și mentală, convinsă fiind că prin modificarea aspectului exterior sau a comportamentului va reuși să scape de umbrele trecutului și de nesiguranțele sale interioare. Cu toate acestea, pe măsură ce acțiunea avansează, devine evident că adevărata natură a personajului nu poate fi suprimată sau schimbată artificial. Substanța care ar trebui să o elibereze de povara identității ei se transformă într-o capcană care amplifică lupta ei interioară. Prin acest film, este evidențiată ideea că orice încercare de a controla sau de a modifica esența umană este sortită eșecului, iar consecințele psihologice sunt devastatoare.

            Filmul explorează, de asemenea, dublul standard prezent în industria divertismentului, unde femeile sunt adesea judecate mai aspru în funcție de aspectul lor fizic și de vârstă. Critica adusă de Fargeat evidențiază presiunea constantă asupra femeilor de a menține un corp perfect, reflectând asupra modului în care aceste așteptări pot duce la auto-percepții deformate și la decizii extreme.

            Prin utilizarea elementelor de body horror, „The Substance” oferă o perspectivă viscerală asupra sacrificiilor făcute în numele frumuseții și al relevanței sociale, subliniind costurile psihologice și fizice asociate conformării la standardele nerealiste impuse de societate.

             În esență, filmul servește ca o critică incisivă la adresa modului în care societatea contemporană tratează îmbătrânirea și frumusețea, invitând spectatorii să reflecteze asupra impactului acestor presiuni asupra identității și stimei de sine. 

 „A Different Man” – Căutarea unei alte identități

            Filmul „A Different Man” (2024), regizat de Aaron Schimberg, explorează teme profunde legate de identitate, percepția societății asupra frumuseții și modul în care aparențele influențează relațiile interumane. Povestea îl urmărește pe Edward, un actor din New York afectat de neurofibromatoză, care decide să urmeze un tratament experimental de reconstrucție facială ce îi transformă complet înfățișarea.

            După transformare, Edward își asumă o nouă identitate sub numele de Guy și începe o viață diferită, obținând succes în carieră. Cu toate acestea, el devine obsedat de un actor, Oswald, care suferă de aceeași afecțiune pe care o avea și el înainte de operație. Această obsesie îl conduce pe Edward într-o călătorie introspectivă, forțându-l să se confrunte cu propriul trecut și cu modul în care societatea tratează persoanele cu dizabilități. 

            În A Different Man, protagonistul este obsedat de ideea de a-și recrea viața și identitatea după o experiență traumatizantă. Schimbarea sa de înfățișare și asumarea unei alte identități îi oferă inițial iluzia libertății de a lăsa în urmă tot ce l-a definit până atunci. Totuși, această nouă identitate devine o mască care ascunde adevărul, dar care nu poate anula complet cine este el cu adevărat. Pe parcurs, conflictul dintre persoana reală și cea reinventată se adâncește, dezvăluind că identitatea interioară nu poate fi complet eradicată. Filmul explorează ideea că încercarea de a fugi de sine este o luptă inegală – adevărul despre cine suntem reușește mereu să iasă la suprafață, chiar dacă este ascuns sub multiple straturi de minciuni și aparențe.

            „A Different Man” provoacă spectatorii să reflecteze asupra modului în care identitatea este influențată de percepțiile externe și interne, și cum transformările fizice pot afecta profund psihicul și relațiile unei persoane.

                     „Portretul lui Dorian Gray” – Pactul cu propria conștiință

        Oscar Wilde oferă în Portretul lui Dorian Gray o explorare profundă a naturii duale a omului și a relației dintre frumusețea exterioară și degradarea morală interioară. Dorian își vinde, metaforic, sufletul pentru a-și păstra frumusețea și tinerețea, în timp ce portretul său devine oglinda sufletului său corupt. Pe măsură ce Dorian se abandonează plăcerilor și decadenței, el încearcă să ignore legătura dintre acțiunile sale și sufletul său. Totuși, portretul devine o dovadă vie a transformării sale interioare și, în cele din urmă, un simbol al imposibilității de a fugi de propria conștiință. Oricât de mult încearcă Dorian să își suprime remușcările, portretul îl obligă să se confrunte cu adevărata sa natură.

        Un fir comun între The Substance, A Different Man și Portretul lui Dorian Gray este încercarea personajelor de a manipula realitatea pentru a scăpa de partea din sine pe care o consideră inacceptabilă. Fie că este vorba despre utilizarea unei substanțe transformatoare, adoptarea unei noi identități sau transferarea urmelor decăderii morale pe un obiect extern, toate aceste strategii nu fac decât să prelungească inevitabilul. Esența adevărului interior refuză să fie ignorată sau alterată. În toate aceste cazuri, fuga de sine nu aduce eliberare, ci amplifică conflictul interior și conduce, în cele din urmă, la distrugere.

      Adevărata libertate vine din acceptarea propriei identități, nu din negarea sau ascunderea ei. În încercările noastre de a ne elibera de imperfecțiuni, riscul este să devenim prizonieri ai unei false imagini de sine. Astfel, ne confruntăm nu doar cu pierderea autenticității, ci și cu pierderea conexiunii cu ceilalți, căci relațiile umane autentice se bazează pe adevăr și vulnerabilitate.