Venit, văzut, criticat

            „Eddington” , cel mai recent film regizat de Ari Aster , marchează o mutare aparent surprinzătoare pentru cineast, dar una perfect coerentă cu obsesiile sale tematice. Dacă Hereditary , Midsommar și Beau Is Afraid explorau trauma familială, anxietatea existențială și fragilitatea identității individuale, Eddington mută aceste frici într-un spațiu social și politic mult mai concret: o comunitate mică, izolată, aflată sub presiunea isteriei colective și a neîncrederii generalizate.           Aster este un regizor preocupat constant de dezintegrarea psihică , de felul în care oamenii își construiesc realitatea pentru a face față fricii. În filmele sale anterioare, familia și ritualul erau spații ale controlului și ale violenței simbolice. În Eddington , aceste mecanisme sunt extinse la nivelul unei întregi comunități. Autoritatea, masculinitatea fragilă și nevoia de ordine devin noile „ritualuri” prin care per...

                    Metamorfoza de Franz Kafka, în regia lui Yuri Kordonsky , montată la Teatrul Excelsior din București, este un spectacol care nu caută confortul spectatorului, ci îl provoacă constant – intelectual, senzorial și afectiv. Text canonic al literaturii secolului XX, Metamorfoza își găsește aici o transpunere scenică riguroasă, elaborată și extrem de conștientă de propriile mecanisme.           Gregor Samsa se trezește într-o dimineață transformat într-o insectă uriașă. Incapacitatea lui de a mai funcționa social – de a merge la serviciu, de a susține financiar familia – declanșează o degradare accelerată a relațiilor familiale. Pe măsură ce Gregor se retrage tot mai mult într-o existență marginală, familia își pierde treptat empatia, adaptându-se pragmatic la noua realitate, până la excluderea definitivă a celui devenit inutil. Metamorfoza nu este doar una biologică, ci mai ales u...

          Imposibilitatea de a fugi de cine suntem cu adevărat este o temă universală care transcende genurile artistice și formele de expresie. Fie că este vorba despre transformări fizice, adoptarea unei noi identități sau ascunderea adevărului într-un portret, aceste încercări sunt inutile pe termen lung. În cele din urmă, ceea ce suntem cu adevărat va ieși la suprafață, forțându-ne să ne confruntăm cu noi înșine. Filmele  The Substance ,  A Different Man  și romanul  Portretul lui Dorian Gray  ne amintesc că acceptarea propriei identități este singura cale spre autenticitate și pace interioară.  „The Substance” – Iluzia transformării și consecințele ei                 Filmul „The Substance” (2024), regizat de Coralie Fargeat,  pornește de la ideea unei substanțe care promite transformarea corpului și a personalității, o soluție miraculoasă pentru cei ce doresc să fugă d...

          Regizat de Bálint Szimler,  „Punctul Negru” („Fekete Pont”)  este un film care explorează teme profund relevante în contextul educației și societății contemporane. Cu o abordare cinematografică realistă și tehnici de filmare inovatoare, Szimler construiește o poveste care transcende granițele sistemului educațional maghiar pentru a deveni o reflecție universală asupra conformismului, alienării și rezistenței la schimbare.           Unul dintre pilonii centrali ai filmului este modul în care sistemul educațional și, prin extensie, societatea,  descurajează gândirea independentă și promovează conformismul. În școala unde se desfășoară acțiunea, elevii sunt încurajați să se supravegheze reciproc, iar creativitatea sau inițiativa sunt percepute ca acte de rebeliune. Copiii se simt blocați de un sistem educațional care pare mai degrabă opresiv decât formativ, unde regulile rigide și lipsa de empatie din ...

  Tragedia lui Hamlet pe fast forward           Prin "Gertrude" dramaturgul Radu F.Alexandru rescrie tragedia lui Hamlet într-o cheie ușor absurdă în care mizează mult pe răsturnarea sau inversarea unor situații prea bine cunoscute din celebra tragedie a lui Hamlet. Pare să pornească de la ideea că într-o epocă în care attention span-ul spectatorilor este și așa din ce în ce mai redus, aceștia s-ar plictisi văzând montarea clasică a piesei shakespeareiene așa că decide să facă un montaj abrupt, rece și obiectiv și să aducă câteva corecții importante în traiectoria poveștii și a personajelor. Reintrepretarea sa funcționează în cea mai mare parte a timpului și este ajutată până la un punct și de propunerea regizorală și de către cea scenografică, dar pe parcursul celor 90 de minute devine greu de urmărit și de susținut chiar și de către unii actori. Prin mutarea repetată a panourilor care sugerează lentila unui regizor de film sau a unui fotograf, vedem ...

Creația ca o formă de comunicare cu sinele și lumea           Mintea umană este un monstru flămând aflat într-o permanentă căutare de sens. Un spectacol precum "Eine Kleinenacht musik" poate părea unul extrem de ermetic și de greu de înțeles însă spiritul pur dadaist al lui Gigi Căciuleanu se întâlnește încă o dată cu versatilitatea și sensibilitatea specială de care dă dovadă Lari Giorgescu, transformând invizibilul în vizibil prin poezie, actorie, muzică, corp și mișcare.          Gigi Căciuleanu este unul dintre cei mai renumiți coregrafi și dansatori români, cunoscut pentru stilul său unic și pentru contribuțiile semnificative la arta dansului contemporan. Universul său artistic este caracterizat de fuziunea inovatoare între tehnica clasică și expresivitatea modernă, combinată cu influențe culturale diverse. Spectacolele imaginate de el te invită să participi cu toate simțurile, să lași deoparte filtrul gândirii raționale ș...