Eine Kleinenacht musik: Munca Artistului cu sine însuși
Creația ca o formă de comunicare cu sinele și lumea
Mintea umană este un monstru flămând aflat într-o permanentă căutare de sens. Un spectacol precum "Eine Kleinenacht musik" poate părea unul extrem de ermetic și de greu de înțeles însă spiritul pur dadaist al lui Gigi Căciuleanu se întâlnește încă o dată cu versatilitatea și sensibilitatea specială de care dă dovadă Lari Giorgescu, transformând invizibilul în vizibil prin poezie, actorie, muzică, corp și mișcare.
Gigi Căciuleanu este unul dintre cei mai renumiți coregrafi și dansatori români, cunoscut pentru stilul său unic și pentru contribuțiile semnificative la arta dansului contemporan. Universul său artistic este caracterizat de fuziunea inovatoare între tehnica clasică și expresivitatea modernă, combinată cu influențe culturale diverse. Spectacolele imaginate de el te invită să participi cu toate simțurile, să lași deoparte filtrul gândirii raționale și să te bucuri de magia poeziei, a formelor și a ritmului pe care îl dă rostirea cuvintelor. Iar prin Lari Giorgescu pare să fi găsit modalitatea perfectă de a explora și exprima lumea sa interioară, unde emoțiile iau o formă concentrată și esențializată. Poezia lui Gigi Căciuleanu folosește un limbaj figurativ, imagini vizuale și ritmuri unice care stimulează creativitatea și deschid noi perspective asupra limbajului și gândirii. Versurile sale, adesea caracterizate de lipsa de sens și de o logică ilogică, explorează absurditatea existenței umane și par să conteste ideea că arta trebuie să aibă un scop clar sau un mesaj definitoriu, preluând unele dintre principiile dadaiste, cum ar fi explorarea subconștientului și eliberarea imaginației de sub controlul rațiunii.
Simbolurile teatrale folosite în spectacol lasă loc unor multiple interpretări, permițând spectatorilor să descopere diferite straturi de înțeles. Așadar, s-ar putea spune că tema principală a spectacolului o reprezintă munca artistului cu sine însuși în cadrul procesului de creație, un proces complicat și profund personal, care implică auto-reflecție și dezlănțuirea creativității. Asistăm la un spectacol care pare să se nască în fața ochilor noștri, în care călătorim prin timp alături de eul unui Artist-Creator universal. Prin arta sa, Creatorul ne oferă o perspectivă asupra complexității umane și ne indeamnă să vedem dincolo de limitele temporale, conectându-ne cu trecutul, influențând prezentul și imaginând viitorul. Această abilitate de a transcende timpul și spațiul face din acest spectacol un vehicul puternic pentru explorarea și înțelegerea profundă a lumii în care trăim.
În fața oglinzii plasate discret într-un colț al scenei, situat undeva în afara Timpului, într-o realitate paralelă care lasă impresia existenței unei versiuni alternative a lumii, Artistul începe să își pună întrebări legate de identitatea sa, atât personală, cât și artistică. Acest proces de introspecție îl ajută să își înțeleagă mai bine valorile, credințele și dorințele, la limita dintre vis, iubire, nebunie, infinit, ludic, toate făcând parte din acel flux universal, unde totul pare să existe aici și acum și totodată, dintotdeauna.
Spectacolul "Eine Kleinenacht musik" este și un eseu despre singurătatea Creatorului, care poate genera dificultăți și presiuni, dar care poate fi și o sursă puternică de inspirație și exprimare artistică. Pt Creator, singurătatea nu este doar inevitabilă, ci și esențială pentru actul de creație. În izolare, Artistul se poate conecta cu propriile gânduri, emoții și viziuni, departe de influențele și presiunile exterioare. Singurătatea oferă un spațiu în care ideile pot să înflorească, iar procesul creativ poate să decurgă fără întreruperi. Singurătatea Creatorului reflectă și o luptă interioară profundă. Mulți artiști simt o distanțare între ei și lumea exterioară, adesea din cauza nevoii de a crea ceva original și autentic, care să fie în concordanță cu propria viziune, dar și din cauza presiunii de a răspunde așteptărilor sociale.O parte crucială a muncii cu sine însuși este găsirea unei voci autentice. Pierdut printre costume și personaje, Artistul caută să exprime adevărul său personal prin lucrările sale, ceea ce implică o examinare profundă a emoțiilor și experiențelor personale.
Singurătatea devine astfel un mijloc de comunicare profundă cu sinele, dar și o modalitate de a ajunge la ceilalți. Arta devine un pod între lumea interioară a Creatorului și publicul său, un mod de a depăși izolarea prin intermediul expresiei artistice.Deși poate fi dureroasă, singurătatea deschide și un spațiu în care geniul artistic poate să prospere. Într-un mod paradoxal, prin explorarea și exprimarea singurătății, artiștii reușesc să creeze lucrări care conectează și aliniază sufletele celor care se regăsesc în ele. Astfel, singurătatea nu este doar o experiență personală, ci devine un instrument prin care se atinge o formă profundă de comunicare universală.
În acest spectacol, Lari Giorgescu interpretează o gamă variată de personaje, fiecare cu propria sa voce, gestică și personalitate ceea ce necesită o abilitate extraordinară de a schimba rapid rolurile și de a păstra coerența fiecărui personaj. Are un control excelent al vocii pentru a diferenția personajele și a proiecta emoțiile. De asemenea, controlul mișcărilor corporale este crucial pentru a evita repetitivitatea și a crea imagini vizuale interesante.
Monologul final amintește de cel al lui Puck, dar capătă sensuri mult mai profunde, unde creația și însăși existența artistului dăinuie în timp prin imaginația și sufletele spectatorilor, devenind o meditație asupra trecerii timpului, ca un exercițiu de conștientizare și acceptare a inevitabilității schimbării. Spectacolul propune astfel si conceptul de „artist ca și călător prin timp” fiind o metaforă puternică care sugerează capacitatea artiștilor de a transcende barierele temporale prin arta lor. Artiștii au abilitatea unică de a explora și de a conecta diferite perioade de timp, integrând influențe din trecut, prezent și viitor în lucrările lor. Astfel, arta poate transcende timpul și spațiul, atingând emoții și idei universale care rămân relevante indiferent de epoca istorică. Nu întâmplătoare este și alegerea muzicii care creează spațiul sonor al întregului spectacolului, pt că muzica lui Mozart continuă să inspire și să emoționeze ascultătorii, demonstrând universalitatea emoțiilor umane.
În continuarea acestei idei vine și scenografia, compusă din forme geometrice fundamentale ca piramida, sfera și cubul. Fiecare dintre aceste forme aduce cu sine o serie de semnificații simbolice și estetice, care sunt utilizate de artiști pentru a explora idei și teme universale. De la stabilitatea și ascensiunea simbolizate de piramidă, la perfecțiunea și infinitul sferei, și până la ordinea și materialitatea cubului, aceste forme ne oferă o înțelegere mai profundă a complexității artei și a modului în care aceasta poate transcende limitele spațiale și temporale.
Un spectacol de Gigi Căciuleanu
PRODUCȚIE: unteatru, Artproduction Foundation & Gigi Căciuleanu Romania Dance Company, Kult Studio, JTI
TEXTE: Gigi Căciuleanu şi un fragment de scenariu original de Comedia Dell’Arte aparţinând lui W.A. Mozart
DISTRIBUȚIE: Lari Giorgescu
MUZICA: W.A. Mozart
SCENOGRAFIE: Vladimir Turturica
LIGHT DESIGN: Dragoș Mărgineanu
Comments
Post a Comment