La Chimera: Chemarea trecutului

            Nu poți să fugi de trecut și mai ales de fantomele lui. Acesta pare a fi punctul de pornire pt „La Chimera”, regizat de Alice Rohrwacher, un film captivant care abordează teme profunde precum dragostea, pierderea și căutările spirituale care se întrepătrund pentru a crea o narațiune bogată cu o atmosferă mistică. Povestea se concentrează in jurul lui Arthur (Josh O'Connor), un englez care se alătură celebrilor Tombaroli din Italia, gropari care fură artefacte valoroase.
            Cu o durată de peste două ore, "La Chimera" este un film care își ia timpul său, iar atmosfera Toscanei face parte atât de mult din poveste, încât aproape că devine un personaj în sine.Viziunea generală a lui Rohrwacher despre film mizează pe caracterul fantezist și hibrid asociat himerelor. Variind dimensiunea ecranului, ea încorporează de la început imagini cu Beniamina, iubita lui Arthur, și în curând descoperim că ea a dispărut și că ar putea fi moartă chiar dacă mama ei, Flora (Isabella Rossellini), continuă să creadă că se va întoarce. Arthur nu pare să îi împărtășească credința, iar ceea ce vedem despre Beniamina par a fi visele lui sau doar bântuielile imaginației lui. Încercarea lui de a reconecta cu spiritul ei este strâns legată de implicarea sa cu hoții de morminte, iar activitățile sale ilegale par să fie conduse de dorința de a reduce decalajul dintre viață și moarte, devenind o călătorie orfică în lumea interlopă. Cu toate acestea, obsesia lui pentru această amintire a iubirii trecute pare să descurajeze orice nou atașament chiar și atunci când se ivește ocazia unei noi relații cu o studentă pe nume Italia (Carol Duarte), care ia lecții de canto de la Flora și căreia îi este menajeră. Pe măsură ce povestea se dezvoltă, se observă paralela între Arthur, care nu renunță la amintiri și întrebările care înconjoară activitatea tâlharilor: oare comorile antice ar trebui lăsate în subteran din respect, sau ceea ce fac ei este un sacrilegiu cu totul imoral și respingător? Cât ar trebui lăsat trecutul să influențeze prezentul?

            Titlul filmului, „La Chimera”, se referă la ceva evaziv și de neatins, o temă centrală reflectată des în preocupările personajelor. Lupta internă a lui Arthur cu implicațiile etice ale acțiunilor sale și căutarea lui pentru împlinirea spirituală adaugă profunzime narațiunii. Filmul este unul seducător din punct de vedere vizual, atât datorită limbajului cinematografic unic al lui Rohrwacher care folosește teme nostalgice și dă senzația uneori că suntem într-un vis. Cinematografia, gestionată de Hélène Louvart creează și ea un sentiment eteric, atemporal​.

        Josh O'Connor oferă o portretizare convingătoare a lui Arthur, surprinzând complexitatea lui emoțională și conflictul interior. Cu aerul lui de aristocrat decăzut, aflat în deplin contrast cu lumea din satul în care îsi petrece ultimele luni din viață și care îl privește oricum ca fiind un ciudat, descoperă că are puteri speciale, deși o undă de mister planează mereu asupra veridicității capacităților sale de a descoperi morminte. El devine acest hoț de frumusețe iar una dintre cele mai puternice scene este cea în care decide să arunce în apele mării capul unei statui profanate, conștientizând că o astfel de capodoperă nu merită să pice în mâinile nedemne ale unor muritori lacomi.

        Carol Duarte și Isabella Rossellini oferă, de asemenea, performanțe puternice, contribuind la dinamica bogată a personajelor filmului. Capacitatea regizoarei de a îmbina poveștile personale cu teme sociale și istorice mai ample face din „La Chimera” un film emoționant, care provoacă gândirea și care rămâne cu publicul mult timp după vizionare.

            Filmul ridică întrebări despre etică și moralitate, în special în contextul activităților de jefuit de morminte ale lui Arthur. Conflictul său intern cu privire la moralitatea acțiunilor sale adaugă complexitate caracterului său. Această temă este explorată prin interacțiunile sale cu alte personaje și prin contemplarea impactului acțiunilor lor asupra deedaților și a familiilor lor. Juxtapunerea câștigului material cu dilemele morale evidențiază luptele personajelor de a-și raționaliza alegerile​.

            „La Chimera” explorează legătura mistică dintre cei vii și cei morți, reflectând asupra modului în care trecutul influențează continuu prezentul. Întâlnirile lui Arthur cu elemente spirituale și mistice în timpul căutării sale simbolizează o căutare mai profundă a sensului și a conexiunii dincolo de tărâmul fizic. Filmul sugerează că granițele dintre viață și moarte sunt permeabile, iar acțiunile noastre și amintirile celor dragi continuă să ne modeleze viața​.

            Filmul atinge, de asemenea, subiectul conștiinței sociale și materialismul, punând în contrast dilemele spirituale și etice cu care se confruntă Arthur cu activitățile materialiste ale Tombaroli. Himerele diferite ale personajelor – împlinirea spirituală versus bogăția materială – evidențiază conflictul dintre aspirațiile spirituale și influența corupătoare a lăcomiei. Această temă rezonează cu problemele contemporane ale consumerismului și pierderii moștenirii culturale prin comerțul ilicit​​.

            Călătoria lui Arthur este, de asemenea, o căutare a identității și a apartenenței. Ca englez în Italia implicat în activități ilicite, se luptă cu dorința sa de a se autodescoperi și de a îsi găsi locul său în lume. Relația sa cu Italia (Carol Duarte), îi oferă un sentiment de împământare și apartenență, sugerând faptul că relațiile umane și conexiunile sunt cruciale în definirea identităților noastre.

            Aceste teme sunt împletite cu stilul vizual și narativ distinctiv al lui Rohrwacher, creând un film care este atât încântător, cât și profund reflexiv, invitând spectatorii să mediteze asupra complexității existenței umane și la misterele care se află dincolo de lumea tangibilă.