Eddington: Haosul ca stare permanentă
„Eddington” , cel mai recent film regizat de Ari Aster , marchează o mutare aparent surprinzătoare pentru cineast, dar una perfect coerentă cu obsesiile sale tematice. Dacă Hereditary , Midsommar și Beau Is Afraid explorau trauma familială, anxietatea existențială și fragilitatea identității individuale, Eddington mută aceste frici într-un spațiu social și politic mult mai concret: o comunitate mică, izolată, aflată sub presiunea isteriei colective și a neîncrederii generalizate. Aster este un regizor preocupat constant de dezintegrarea psihică , de felul în care oamenii își construiesc realitatea pentru a face față fricii. În filmele sale anterioare, familia și ritualul erau spații ale controlului și ale violenței simbolice. În Eddington , aceste mecanisme sunt extinse la nivelul unei întregi comunități. Autoritatea, masculinitatea fragilă și nevoia de ordine devin noile „ritualuri” prin care per...