Venit, văzut, criticat

          Imposibilitatea de a fugi de cine suntem cu adevărat este o temă universală care transcende genurile artistice și formele de expresie. Fie că este vorba despre transformări fizice, adoptarea unei noi identități sau ascunderea adevărului într-un portret, aceste încercări sunt inutile pe termen lung. În cele din urmă, ceea ce suntem cu adevărat va ieși la suprafață, forțându-ne să ne confruntăm cu noi înșine. Filmele  The Substance ,  A Different Man  și romanul  Portretul lui Dorian Gray  ne amintesc că acceptarea propriei identități este singura cale spre autenticitate și pace interioară.  „The Substance” – Iluzia transformării și consecințele ei                 Filmul „The Substance” (2024), regizat de Coralie Fargeat,  pornește de la ideea unei substanțe care promite transformarea corpului și a personalității, o soluție miraculoasă pentru cei ce doresc să fugă d...

          Regizat de Bálint Szimler,  „Punctul Negru” („Fekete Pont”)  este un film care explorează teme profund relevante în contextul educației și societății contemporane. Cu o abordare cinematografică realistă și tehnici de filmare inovatoare, Szimler construiește o poveste care transcende granițele sistemului educațional maghiar pentru a deveni o reflecție universală asupra conformismului, alienării și rezistenței la schimbare.           Unul dintre pilonii centrali ai filmului este modul în care sistemul educațional și, prin extensie, societatea,  descurajează gândirea independentă și promovează conformismul. În școala unde se desfășoară acțiunea, elevii sunt încurajați să se supravegheze reciproc, iar creativitatea sau inițiativa sunt percepute ca acte de rebeliune. Copiii se simt blocați de un sistem educațional care pare mai degrabă opresiv decât formativ, unde regulile rigide și lipsa de empatie din ...